duminică, 11 decembrie 2011

Mi-e dor...2

Când ești acolo, când faci lucrurile alea zi de zi, când totul ți se pare o rutină, începi să nu apreciezi tot ceea ce merită așa cum trebuie. Însă după ce pleci și stai o perioadă departe de toate lucrurile alea, revin amintirile, apare melancolia și începi să simți lipsa tuturor. Întotdeauna am avut alături mulți prieteni, însă niciodată nu i-am apreciat așa cum ar fi trebuit. Faptul că pleci și stai singur/ă o perioadă te face să deschizi ochii în privința multor lucruri. Așa am văzut cine îmi este prieten cu adevărat, așa am învățat să apreciez lucrurile simple fără de care viața mea ar fi o banalitate totală...așa am învățat că îmi e dor de România, că nicăieri nu e mai bine ca acasă!

Încă puțin si vin acasă!

4 comentarii:

  1. Narcy, încă....puțintel, ca să zic asa. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. și totuși, să te distanțezi fizic ajută cel mai mult. știu cum a fost în cazul meu cel puțin.
    BBS :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, ajuta. Te face sa deschizi ochii, sa iti deschizi sufletul si tot asa...Stii doar, in fond tot raul spre bine! Abia astept sa te vad!

    RăspundețiȘtergere