Cum să îți explic acest joc minunat numit HANDBAL?
- Cum să îți explic ce este dragostea, dacă niciodată nu ai purtat cu drag tricoul echipei tale?
- Cum să îți explic ce este durerea, dacă niciodată nu ai ratat pe un contraatac?
- Cum să îți explic ce este plăcerea, dacă niciodată nu ai câștigat contra rivalului de moarte?
- Cum să îți explic cum e să plângi cu adevărat, când niciodată nu ai pierdut în ultima secundă din cauza unui "7 metri" incorect?
- Cum să îți explic ce este ura și ce sunt nervii, dacă niciodată nu ai pierdut mingea care decidea meciul?
- Cum să îți explic ce este solidaritatea, dacă niciodată nu ai alergat, chiar dacă simțeai că nu mai poți, pentru a te apăra în ultimele secunde?
- Cum să îți explic ce este prietenia, dacă niciodată nu ai dat o pasă de gol, chiar dacă și tu ai fi putut marca?
- Cum să îți explic ce înseamnă panica, dacă niciodată nu ai simțit să vezi cum e să fii egalat chiar daca tu conduceai detașat?
- Cum să îți explic ce înseamnă să mori puțin câte puțin, dacă niciodată nu ai pierdut o finală?
- Cum să îți explic ce înseamnă o adevărată demonstrație de forță, dacă niciodată nu ai sângerat încercând să recuperezi o minge?
- Cum să îți explic ce este arta, dacă niciodată nu ai inventat pe moment o schimbare de direcție nebunească?
- Cum să îți explic ce este muzica, dacă niciodată nu ți-ai încurajat echipa sau nu ai ascultat sunetul mingii atunci când atinge podeaua?
- Cum să îți explic ce înseamnă nedreptatea, dacă niciodată nu ți-a furat arbitrul meciul?
- Cum să îți explic ce este viața, dacă niciodată nu ai jucat HANDBAL!!!
Haha..ce finalizare..good good :)) Good enough until u hear my story !Well then, totu' a inceput cu un chef prematur de penalare urmand a se dovedi un obicei destul de sticky,de care,ajungi in cele din urma sa nu vrei sa mai scapi niciodata de el.Mai mult,cum poti sa stii cei ala handbalu daca nu ai ajuns sa pedalezi nicidoata !!:)) E vorba de CICLISM, de ciclismul pe sosea, e vorba de andrenalina de pe coborarile cu serpentine, e vorba de aerul de munte, e vorba de vantul care te racoreste oricat de cald ar fi afara, e vorba de peisajele care iti ruleaza in fata ochilor, e vorba sa stii cum poti sa te feresti de vant,pentru ca vantul e cel mia mare inamic al ciclistului, e vorba de gerul din varful muntilor de canicula de la poalele lor si de tensiunea sufocanta de la finalul etapei. E vorba de motivele pentru care, toti ciclistii care i-am intalnit pana acum, fie tineri sau batrani, n-au reusit sa se desparta de prima lor pasiunea, BICILETA ! p.s as pune o poza da bibi nu vrea sa-mi zica cum se face :))
RăspundețiȘtergereUh, asta da comentariu! :D As putea spune ca stiu o mare parte din senzatiile alea, tinand cont de toate cantonamentele de la mare/munte in care am fost si a trebuit sa alerg ca nebuna;)) Dar sunt sigura ca nu se compara, si cum mie imi e frica sa merg cu bicicleta, raman la rolele mele:D
RăspundețiȘtergereP.S: nu stiu, nu ca nu vreau sa iti spun:))
dragut :)
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos!
RăspundețiȘtergerebravo Bianca,,,doar cine nu a practicat un joc de echipa nu intelege...
RăspundețiȘtergereExact, si niciodata nu e prea tarziu sa il incerci....macar de placere, sigur nu va dezamagi pe nimeni!
RăspundețiȘtergereCum sa iti explic ca pe la 15 ani m-a apucat o pasiune incredibila pentru baschet si cand am vrut sa ma inscriu un antrenor de la clubul de juniori mi-a spus ca trebuia sa am minim 10 ani de baschet la varsta mea? (ideea era ca nu eram chiar paralel cu jocul, tocmai de aia am hotarat sa incerc sa ma inscriu).
RăspundețiȘtergereUlterior am aflat ca antrenorul peste care am avut ghinionul sa dau era un alcoolist si ar fi trebuit sa mai incerc si la alti antrenori...dar aflasem prea tarziu, deja renuntasem la idee si trecuse vreo 2-3 ani de la prima "tentativa".
Mi-a placut articolul acesta si desi n-am facut parte dintr-o echipa propriu-zisa niciodata, am avut o multitudine de sentimente pe terenul de baschet, care veneau in avalansa...parca noi eram in NBA :)
Mi-e cam dor de vremurile alea :D
Din pacate foarte multi antrenori de orice sport se confrunta cu clasica problema a alcoolului...Eu tot fac handbal de vreo 10-11 ani si crede-ma nu pot renunta la el. Nu mai am nici varsta si nici conditia fizica necesara sa ma reapuc de profesionism, dar asta nu inseamna ca nu pot juca la amatori. Si tu ai putea face acelasi lucru, sunt sigura ca exista, ca si la handbal, turnee, meciuri ceva pt echipe amatori (prin asta a NU se intelege oameni care nu stiu sa puna mana pe o minge, ci oameni care in trecut au fost jucatori si acum joaca de dragul pasiunii).
RăspundețiȘtergerePai avem cam in fiecare an una sau doua editii de streetball, dar evenimentul nu dureaza decat o zi, maxim doua...asa ca ramanem cu meciurile ocazionale pe la panourile din parcuri :))
RăspundețiȘtergereDaar asta e, ce sa mai facem, ne multumim cu ce avem :D
Oricum imi pare rau pentru cei care nu au pasiune pentru nici un sport, pacat...
Decat deloc, e bine si asa...noi, la handbal, ne-am facut un fel de campionat in tara asa, si lunar avem turnee in Bucuresti, Cluj, Brasov, Valcea, Bran, Bicaz etc..e foarte dragut. Iar cei care nu practica niciun sport...nu au nici cea mai mica idee ce pierd!
RăspundețiȘtergereFoarte taaaare articolul! Fara handbal si "echipa" (orice fel de echipa)viata nu ar mai fi la fel! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos Alex. Sa inteleg ca si tie iti place handbalul?:) Si da, bine punctat, orice fel de echipa :)
RăspundețiȘtergere