Prima iubire! Prima pasiune!

Cum să îți explic acest joc minunat numit HANDBAL?

• Cum să îți explic ce este dragostea, dacă niciodată nu ai purtat cu drag tricoul echipei tale?
• Cum să îți explic ce este durerea, dacă niciodată nu ai ratat pe un contraatac?
• Cum să îți explic ce este plăcerea, dacă niciodată nu ai câștigat contra rivalului de moarte?
• Cum să îți explic cum e să plângi cu adevărat, când niciodată nu ai pierdut în ultima secundă din cauza unui "7 metri" incorect?
• Cum să îți explic ce este ura și ce sunt nervii, dacă niciodată nu ai pierdut mingea care decidea meciul?
• Cum să îți explic ce este solidaritatea, dacă niciodată nu ai alergat, chiar dacă simțeai că nu mai poți, pentru a te apăra în ultimele secunde?
• Cum să îți explic ce este prietenia, dacă niciodată nu ai dat o pasă de gol, chiar dacă și tu ai fi putut marca?
• Cum să îți explic ce înseamnă panica, dacă niciodată nu ai simțit să vezi cum e să fii egalat chiar daca tu conduceai detașat?
• Cum să îți explic ce înseamnă să mori puțin câte puțin, dacă niciodată nu ai pierdut o finală?
• Cum să îți explic ce înseamnă o adevărată demonstrație de forță, dacă niciodată nu ai sângerat încercând să recuperezi o minge?
• Cum să îți explic ce este arta, dacă niciodată nu ai inventat pe moment o schimbare de direcție nebunească?
• Cum să îți explic ce este muzica, dacă niciodată nu ți-ai încurajat echipa sau nu ai ascultat sunetul mingii atunci când atinge podeaua?
• Cum să îți explic ce înseamnă nedreptatea, dacă niciodată nu ți-a furat arbitrul meciul?
• Cum să îți explic ce este viața, dacă niciodată nu ai jucat HANDBAL!!!
  
  

Plec....

Azi plec...de fapt, acum plec, în următoarele 20 de minute. Mi-e teamă, nu știu peste ce voi da acolo, peste ce tip de oameni, peste ce tip de viață. Dar cineva m-a învățat să am încredere și să fiu optimistă...și sunt! și am încredere!
Îmi va fi dor de enorm de multe lucruri de aici....enorm. Dar mă voi adapta, voi încerca să fac acolo aceleași lucruri ca aici, de fapt, mai multe și mai frumoase.

Vă pup.

P.S: deja îmi e dor....

Hello Goodbye!

Uite așa trece timpul....uite așa într-o lună și ceva ți se poate schimba viața la 360 de grade! Uite așa „ieri” credeai că aia e viața pe care ți-o dorești, dar uite așa, dintr-o dată ți-ai dat seama că lucrurile stau exact invers!
Timpul trece, noi ne mai maturizăm puțin, ne amuzăm de comportamentul de care dau dovadă unii dintre noi, ne distrăm cu prietenii, îi apreciem pe cei care merită, câștigăm prieteni noi care merită toată aprecierea noastră, terminăm facultatea, luăm licența...
Dacă la început eram extrem de jos din punct de vedere psihic, credeam că toate problemele s-au oprit la mine și că nu voi putea duce la bun sfârșit ceea ce mi-am propus...acum văd că de fapt lucrurile astea m-au făcut mult mai puternică și am încheiat cu brio un întreg capitol din viața mea!

Da, acum pot spune că sunt fericită și mulțumită de mine!

Frustrare!!!

Sunt oameni pe care nu îi înțelegi....orice ar spune, orice ar face, tot nu pot să înțeleg exact ce așteptări, pretenții, doleanțe are! Acum spune că NU!, de data asta NU, în următoarele 15 minute îți spune: Daaa, totuși văd că ai înțeles, e ok, dar lasă, mai bine ne vedem data viitoare, sunt sigură că te vei descurca mai bine atunci!

Eu ce să mai înțeleg din asta?!?

E trist...e tragic

E trist atunci când pierzi un meci, o luptă. E trist atunci când te trădează un prieten. E trist atunci când ești înșelat. E trist atunci când îți moare animăluțul de companie. E trist când termini liceul, facultatea și de așteaptă o viață plină de responsabilități. E trist când vezi certuri în familie. E trist atunci când simți că nu îți găsești jumătatea. E trist atunci când te îmbolnăvești....Dar cel mai trist e atunci când pierzi pe cineva, când știi că s-a dus un om care a fost un om de nota 20, care nu merita asta, care avea o viață frumoasă înainte. Nu, nu e trist...E tragic!

P.S: ...și știu cât de speriată eram în perioada bacului, în ziua probei la matematică, și știu că el era acolo și el reușea să ne facă să zâmbim, să ne destindem. Și știu că NU meritai asta! Dar nu știu de ce ai făcut-o!

Penibil!

Cu fiecare zi ce trece rămân din ce în ce mai uimită de caracterul infect al unora dintre noi! Nu am înțeles, nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată de ce atunci când lucrurile merg relativ ok, sunt persoane care adoră să dramatizeze în ultimul hal!

Hey, Drama Queen, revino cu picioarele pe pământ!!!

Ph!

Most things in life are moments of pleasure and a lifetime of embarrassment; photography is a moment of embarrassment and a lifetime of pleasure.