?

Da, eu am prieteni...mulți și buni. Din punctul ăsta de vedere pot spune că sunt o persoană extrem de norocoasă. Întotdeauna ajut, sunt alături de ei, îi ridic de acolo de jos, îi îndulcesc...le sunt prietenă. De ce însă, atunci când vine vorba de mine, de persoana mea, care teoretic ar trebui să o poziționez liniștită pe locul 1, nu pot să fac nimic? Uit de dorință, uit de putere, uit de optimism...de fapt nu, nu uit, ci îmi e frică să acționez. De ce am nevoie? De o palmă? Nu...am primit deja prea mult și...degeaba? Un șut în fund? Același rezultat...Îmi e dor de mine!

E trist...dacă nici eu nu pot, atunci cine? :)

Mi-e dor...2

Când ești acolo, când faci lucrurile alea zi de zi, când totul ți se pare o rutină, începi să nu apreciezi tot ceea ce merită așa cum trebuie. Însă după ce pleci și stai o perioadă departe de toate lucrurile alea, revin amintirile, apare melancolia și începi să simți lipsa tuturor. Întotdeauna am avut alături mulți prieteni, însă niciodată nu i-am apreciat așa cum ar fi trebuit. Faptul că pleci și stai singur/ă o perioadă te face să deschizi ochii în privința multor lucruri. Așa am văzut cine îmi este prieten cu adevărat, așa am învățat să apreciez lucrurile simple fără de care viața mea ar fi o banalitate totală...așa am învățat că îmi e dor de România, că nicăieri nu e mai bine ca acasă!

Încă puțin si vin acasă!

Prima iubire! Prima pasiune!

Cum să îți explic acest joc minunat numit HANDBAL?

• Cum să îți explic ce este dragostea, dacă niciodată nu ai purtat cu drag tricoul echipei tale?
• Cum să îți explic ce este durerea, dacă niciodată nu ai ratat pe un contraatac?
• Cum să îți explic ce este plăcerea, dacă niciodată nu ai câștigat contra rivalului de moarte?
• Cum să îți explic cum e să plângi cu adevărat, când niciodată nu ai pierdut în ultima secundă din cauza unui "7 metri" incorect?
• Cum să îți explic ce este ura și ce sunt nervii, dacă niciodată nu ai pierdut mingea care decidea meciul?
• Cum să îți explic ce este solidaritatea, dacă niciodată nu ai alergat, chiar dacă simțeai că nu mai poți, pentru a te apăra în ultimele secunde?
• Cum să îți explic ce este prietenia, dacă niciodată nu ai dat o pasă de gol, chiar dacă și tu ai fi putut marca?
• Cum să îți explic ce înseamnă panica, dacă niciodată nu ai simțit să vezi cum e să fii egalat chiar daca tu conduceai detașat?
• Cum să îți explic ce înseamnă să mori puțin câte puțin, dacă niciodată nu ai pierdut o finală?
• Cum să îți explic ce înseamnă o adevărată demonstrație de forță, dacă niciodată nu ai sângerat încercând să recuperezi o minge?
• Cum să îți explic ce este arta, dacă niciodată nu ai inventat pe moment o schimbare de direcție nebunească?
• Cum să îți explic ce este muzica, dacă niciodată nu ți-ai încurajat echipa sau nu ai ascultat sunetul mingii atunci când atinge podeaua?
• Cum să îți explic ce înseamnă nedreptatea, dacă niciodată nu ți-a furat arbitrul meciul?
• Cum să îți explic ce este viața, dacă niciodată nu ai jucat HANDBAL!!!
  
  

Plec....

Azi plec...de fapt, acum plec, în următoarele 20 de minute. Mi-e teamă, nu știu peste ce voi da acolo, peste ce tip de oameni, peste ce tip de viață. Dar cineva m-a învățat să am încredere și să fiu optimistă...și sunt! și am încredere!
Îmi va fi dor de enorm de multe lucruri de aici....enorm. Dar mă voi adapta, voi încerca să fac acolo aceleași lucruri ca aici, de fapt, mai multe și mai frumoase.

Vă pup.

P.S: deja îmi e dor....

Hello Goodbye!

Uite așa trece timpul....uite așa într-o lună și ceva ți se poate schimba viața la 360 de grade! Uite așa „ieri” credeai că aia e viața pe care ți-o dorești, dar uite așa, dintr-o dată ți-ai dat seama că lucrurile stau exact invers!
Timpul trece, noi ne mai maturizăm puțin, ne amuzăm de comportamentul de care dau dovadă unii dintre noi, ne distrăm cu prietenii, îi apreciem pe cei care merită, câștigăm prieteni noi care merită toată aprecierea noastră, terminăm facultatea, luăm licența...
Dacă la început eram extrem de jos din punct de vedere psihic, credeam că toate problemele s-au oprit la mine și că nu voi putea duce la bun sfârșit ceea ce mi-am propus...acum văd că de fapt lucrurile astea m-au făcut mult mai puternică și am încheiat cu brio un întreg capitol din viața mea!

Da, acum pot spune că sunt fericită și mulțumită de mine!

Part of me!

I just can't get enough of:

• photography
• sweets
• dresses, shoes & Co.
• music
• fresh air
• travel
• good friends
• love
• handball
• animals
• stupid games
• dance
  
• everything that contains "beautiful, good, priceless" in its lexical field!

Trebuie!

Apar momente în viață când, chiar dacă nu vrei, trebuie să iei anumite decizii! Poate bune, poate mai puțin bune, dar trebuie să le iei, să ții cont de ele și să le respecți așa cum îți spune inima!

Smile!

Acum ceva timp am văzut un documentar despre cum să reușești în viață din toate punctele de vedere. Ideea e simplă: trebuie să vrem, din adâncul sufletului, să ne dorim cu adevărat acel lucru după care tânjim și îl vem obține. Exemple sunt enorm de multe, sunt foarte multe persoane care au reușit cu o atitudine pozitivă, cu gânduri bune și cu putere de afirmare. Asta încerc sa fac și eu...în ciuda a tot ce mi se întâmplă și e rău, nu mă las înfrântă si continui să lupt, din ce în ce mai tare și cu aceeași atitudine pozitivă!

Un sfat pentru oricine: continuați să zâmbiți și să fiți optimiști! Credeți-mă, face minuni!

Perfect!

În sfârșit o veste mai mult decât extraordinară. După 2 ani în care nu am mai avut nimic de-a face cu el, cu handbalul, în sfârșit o sa joc! Îmi e atât de dor de acest sport, de sport în general, de un antrenament, de mingea mea personalizată, de genuncherele mele și, bineînțeles, de nelipsitele vânătăi. Nici nu am cuvinte la cât sunt de fericită..mai bine de atât nici că se putea!

E oficial!

Astăzi, 06.12.2010, am declarat ca fiind oficial prima zi în care m-am apucat serios să scriu/să mă documentez pentru/despre licență. Trist, știu. Dar trebuie! Oricum...presimt că o sa iau o pauză (intenționat sau nu) și tot o să intru in criză de timp....ca de obicei:)))!



Spor la treabă tuturor care se află în situația mea!

Moșu'

Uite că a trecut și toamna lui 2010...și ușor ușor se instalează iarna...a trecut și 1 Decembrie ( oricum și-a cam pierdut orice valoare de când cu super politicienii care ne fac să ne simțim „mândri” de România)...a venit și Moș Nicolae. Și? Ce ți-a adus? Ai fost cuminte?:)

La mine a venit, chiar NU mă așteptam așa că îți mulțumesc!

Așa DA!

De acum înainte pot să fac poze mai multe, mai clare, mai frumoase, mai profi...și asta pentru că, în sfârșit, mi-am luat aparaaaaaaaaaat!!! Așadar, de acum înainte am pretenții la mine când vine vorba de poze!

1st day

Prima zi de război:

• trezirea la 08.00, spălat, îmbrăcat, geanta pe umăr, iPod-ul la loc de cinste și plec la 09.00
• 09.45 ajung la facultate, îl găsesc acolo, bineînțeles, pe Marius, the one & only one, iar la ora 10.00 teoretic începem seminarul.
• pe la 10.30 se începe seminarul
• la 12.00 iar, teoretic, începe cursul de Lingvistică engleză...care se termină la fel de teoretic
• la 14.00 începe cursul de Lingvistică franceză, care se termină, practic, la 15.35 ( dar fără pauză)
  
• pe la 16.20 ajung acasă, mănânc, scriu și mă așez confortabil în pat
• momentan fac grătar și scriu aici
• mai târziu voi mânca, tv, apoi somn.

Și cu asta se încheie prima zi pașnică de razboi! :)))

La Mulți Ani!

Astăzi împlinesc onorabila vârstă de 1 an în rândul blogului/bloggerilor. La mulți ani mie!

V-am pupat! :D

20 things I love...

1. the feeling that I get after I laugh so hard I can't breathe
2. sitting on the beach after dark
3. listening loud music with the windows down on warm days
4. singing badly, even if I dont't have a...beautiful voice:))
5. talking to pets like they really understand me
6. be hugged
7. staying up too late to talk to my friends
8. ...when my bed is the most comfy place in the world and I don't have to leave
9. horror movies
10. Disney
11. gorgeous movie soundtracks
12. jokes that make no sense
    
13. fluffy snow
14. pristine, beautiful, blue lake
15. ocean
16. good news
17. my name
18. handball
19. animals, even the wild ones
20. you!
    

Listen!

O piesă foarte foarte bună!

Relax!

Ce îmi place mie? În momentul de faţă, îmi place să stau, să lenevesc ( nu prea văd ce ai putea face pe o aşa vreme). Îmi place sî vin de la frig, să intr în casă unde să găsesc căldurica aia, atât pe interior cât şi la exterior; îmi place să mă îmbrac în pijămăluţele mele călduroase şi pufoase, să îmi pun în picioare botoşeii comozi, să ma aşez în mijlocul patului cu laptopul în braţe, să mă joc, să citesc sau să fac orice altceva ce mă duce cu gândul la ceva plăcut; să am ceaiul fierbinte pe masă, câţiva biscuiţi sau o prăjiturică, lumina să fie stinsă şi să aprind veioza aia mov şi aia portocalie; să-mi pun căştile şi să ascult muzică, aproape orice fel de muzică....

Îmi place să mă simt bine şi dacă nu e aşa, să fac în aşa fel încât să mă simt extraordinar de bine!

1st day...an 3!

4.10.2010 - Deschidere an universitar, Universitatea Tehnică de Construcţii, Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare, Specializarea Traducere şi Interpretare, Tei, Bucureşti.
- Ora 10.00, sala III 1, Hidro. Am ajuns la ora 9.30 ( Ratb-ul s-a mişcat extraordinar de repede), am urcat la etajul 3 unde îl găsesc pe Marius, singurul băiat de la noi din an. Buuuun. Pe la 9.45 apare şi Riona, apoi Raluca iar imediat după 10.00 restul fetelor. Stăm noi ce stăm, tot aşteptăm, pe la 10.35 apar şi 3 profesori să ne ureze clasicul şi tradiţionalul "Bun venit!" După care discursul de început. NIMIC nou! Orar nu avem, mâine NU facultate pentru că este grevă, câteva ore în plus de interpretare, câteva ore în minus de lingvistică, o profă nouă şi cam atât.

Se anunţă un an plin de...cursuri, seminarii, cafele, sucuri şi poze:D Vă pup şi baftă în noul an universitar iar colegelor mele baftă pentru licenţă!

Ieri da...azi ba!

După luni de zile în care m-am tot gândit dacă să o fac sau nu, iată că a venit şi clipa cea mare: m-am tuns! DA! Am renunţat la cca. 27 cm din podoaba capilară! A fost aproape un şoc pentru mine pentru că aveam părul atât de lung de mai bine de 4 ani. Dar, cum spun unii, părul e doar un accesoriu care oricum revine la forma iniţială. Doamne, cât de uşor îl spăl acum, îl prind sau îl descurc! :)))

P.S: m-am tuns singurăăă! :)))

Two and a half!

Doi ani şi jumătate de iubire, fericire, joacă, plimbări, zile bune, zile mai puţin bune, ş.a.m.d. Doi ani şi jumătate şi NOI! Te iubesc!