Ne naștem, creștem, trecem prin prima zi de școală, capacitate, primul sărut, majorat, bacalaureat, anii studenției...trecem prin niște momente extraordinare fără să ne dăm seama că, de fapt, viața se poate duce la fel de simplu și ușor cum a apărut....viața e ca o flacără de lumânare care la cea mai mică adiere se stinge? Da! Viața e ca un fir de ață ce poate fi tăiat și de o lamă tocită de vreme? Da! Viața e ca o picătură de apă ce se poate evapora într-o secundă într-o zi frumoasă de vară? Da!
Am sperat să fie o glumă proastă de 1 aprilie, am sperat că vrei sa fii sarcastic știindu-te teribil de amuzat, am sperat că nu văd/aud bine...Încă refuz să cred! Tuturor ne vei lipsi, ne va lipsi umorul tău, ne va lipsi persoana ta...
Ștefan: Hey!
Bianca: Hello stranger!
Ș: Stranger? :))
B: Sau trebuia să spun...long time no talk and see :)
Ș: Suntem prieteni demult. Da, da:)) Ce mai faci?
B: Obosită, antrenamente, licență, viață de studentă. Tu?
Ș: La mare, am un proiect aici o lună. Mai ești măritată? :))
B: Frumos, te distrezi. Nu am fost și nici nu sunt :)
Ș: Oooo, e momentul meu! :))
B: La fel de nebun ai rămas.
Ș: Cerebral, nicidecum nebun. Când mă întorc trebuie să ne vedem, știu că avem niște lucruri în comun.
B: Sună bine, ok.
Acum câteva săptămâni...o lună am vorbit ultima oară. Ar fi trebuit să ne vedem...din păcate nu am mai avut timp. Îmi pare rău Ștefan! Ai grijă de tine acolo sus!
