Ce?

Ce ai face tu în momentul în care realizezi că ți s-a furat acel ceva ce te definește ca om?

Dor de...mine

Îmi e dor de vară...îmi e dor să mă trezești din somn la 2 dimineața cu un telefon, spunându-mi cât de mult iți lipsesc deși ne-am despărțit, sărutându-ne, cu 3 ore mai devreme. Îmi e dor să te țin de mână în timp ce ne plimbăm, așa, târziu în noapte...oriunde! Îmi e dor să mă ții în brațe, să mă săruți, să îți simt parfumul, să îți aud râsul...Îmi e dor, dar nu te cunosc! Nu încă...Pentru asta închină un pahar în cinstea sănătății noastre mintale...și a iubirii :)

After...

Gata, a trecut. De ce îmi era extrem de frică a trecut și nu a fost nici pe departe pe cât de înspăimântător mă așteptam să fie. Acum aștept să treacă timpul, să mă pun pe picioare atât la propriu cât și la figurat, și implicit să am mult mai multă grijă de mine.
Lăsând asta la o parte, între timp, am câștigat prieteni noi, am pierdut unul dintre ei...dar e mai bine așa. Noi să fim sănătoși, să muncim, să călătorim și să iubim! Mult și puternic...

Nu și Da

M-am întors acasă. Extrem de entuziasmată? DA! Nerăbdătoare? DA! Cu forță de muncă și de handbal? Absolut DA! Dar...apare clasicul și constroversatul DAR. În doar câteva minute s-au cam dus toate planurile pe care mi le făcusem înainte să mă urc în avion. În doar câteva minute am primit ceea ce nu doream niciodată să primesc...Încă 2 zile până la operație și apoi multe luni de recuperare...Dar la planuri nu renunț, niciodată! Între timp am mai pus două pe To Do List, și am bifat unul :)