Plec....

Azi plec...de fapt, acum plec, în următoarele 20 de minute. Mi-e teamă, nu știu peste ce voi da acolo, peste ce tip de oameni, peste ce tip de viață. Dar cineva m-a învățat să am încredere și să fiu optimistă...și sunt! și am încredere!
Îmi va fi dor de enorm de multe lucruri de aici....enorm. Dar mă voi adapta, voi încerca să fac acolo aceleași lucruri ca aici, de fapt, mai multe și mai frumoase.

Vă pup.

P.S: deja îmi e dor....

Hello Goodbye!

Uite așa trece timpul....uite așa într-o lună și ceva ți se poate schimba viața la 360 de grade! Uite așa „ieri” credeai că aia e viața pe care ți-o dorești, dar uite așa, dintr-o dată ți-ai dat seama că lucrurile stau exact invers!
Timpul trece, noi ne mai maturizăm puțin, ne amuzăm de comportamentul de care dau dovadă unii dintre noi, ne distrăm cu prietenii, îi apreciem pe cei care merită, câștigăm prieteni noi care merită toată aprecierea noastră, terminăm facultatea, luăm licența...
Dacă la început eram extrem de jos din punct de vedere psihic, credeam că toate problemele s-au oprit la mine și că nu voi putea duce la bun sfârșit ceea ce mi-am propus...acum văd că de fapt lucrurile astea m-au făcut mult mai puternică și am încheiat cu brio un întreg capitol din viața mea!

Da, acum pot spune că sunt fericită și mulțumită de mine!

Frustrare!!!

Sunt oameni pe care nu îi înțelegi....orice ar spune, orice ar face, tot nu pot să înțeleg exact ce așteptări, pretenții, doleanțe are! Acum spune că NU!, de data asta NU, în următoarele 15 minute îți spune: Daaa, totuși văd că ai înțeles, e ok, dar lasă, mai bine ne vedem data viitoare, sunt sigură că te vei descurca mai bine atunci!

Eu ce să mai înțeleg din asta?!?

E trist...e tragic

E trist atunci când pierzi un meci, o luptă. E trist atunci când te trădează un prieten. E trist atunci când ești înșelat. E trist atunci când îți moare animăluțul de companie. E trist când termini liceul, facultatea și de așteaptă o viață plină de responsabilități. E trist când vezi certuri în familie. E trist atunci când simți că nu îți găsești jumătatea. E trist atunci când te îmbolnăvești....Dar cel mai trist e atunci când pierzi pe cineva, când știi că s-a dus un om care a fost un om de nota 20, care nu merita asta, care avea o viață frumoasă înainte. Nu, nu e trist...E tragic!

P.S: ...și știu cât de speriată eram în perioada bacului, în ziua probei la matematică, și știu că el era acolo și el reușea să ne facă să zâmbim, să ne destindem. Și știu că NU meritai asta! Dar nu știu de ce ai făcut-o!

Penibil!

Cu fiecare zi ce trece rămân din ce în ce mai uimită de caracterul infect al unora dintre noi! Nu am înțeles, nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată de ce atunci când lucrurile merg relativ ok, sunt persoane care adoră să dramatizeze în ultimul hal!

Hey, Drama Queen, revino cu picioarele pe pământ!!!

Ph!

Most things in life are moments of pleasure and a lifetime of embarrassment; photography is a moment of embarrassment and a lifetime of pleasure.

Era mai bine...

„Crescut sărac într-un mediu mult prea banal
Nu știam ce-i ăla internet, știam numai fotbal
Îmi amintesc cum stăteam pe strazi, mai greu pe acasă
Cum purtam adidași, bineînțeles cu limba scoasă
Și parcă nu știu cum orice zi era senină
Deși nu aveam bani, aveam pe față o lumină
Acum e doar rutină, ce chestie bizară,
Deși n-aveam nimic părea că am întreaga țară!
Mama la serviciu, noi mici, cu toți tâmpiții-n casă
La ora 5 ia ghici cine venea acasă, și găsea totul varză
Atunci să te ții..bă fugi bă..hai bă, că iese cu scandal bă
La școala-i plictiseală, mai bine stăm în bar,
Și ne uita Dumnezeu dar timpul nu era dușman
Eram altfel de copii, nu aveam tehnologii, nu aveam gadgeturi
Dar vezi tu.......eram mai vii!!!

Era mai bine înainte, acum totu-i prea fals
Nu se băga pe venă, nu se trăgea pe nas
Nu vorbeai prin tastatura și mouse
Și discoteca nu însemna numai house!!”

Bravo Estradda!!